- antonomázã
- s. f., g.-d, art. antonomázei; pl. antonomáze
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
antonomázã
Look at other dictionaries:
antonomază — ANTONOMÁZĂ, antonomaze, s.f. Figură de stil care constă în folosirea unui nume propriu în locul unui nume comun sau a unui nume comun ori a unei perifraze în locul unui nume propriu; antonomasie. – Din fr. antonomase. Trimis de ana zecheru, 13.09 … Dicționar Român
antonomasie — ANTONOMASÍE s.f. Antonomază. – Din ngr., it. antonomasia. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ANTONOMASÍE s. v. antonomază. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime antonomasíe s. f., antonomasía, g. d … Dicționar Român
anominaţie — anomináţie s. f., g. d. art. anomináţiei Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic ANOMINÁŢIE s.f. (lit.) Figură de stil care constă în repetarea unui nume propriu, de obicei de persoană, prin apelativul din care provine prin… … Dicționar Român
